În calitate de cetăţean conectat la Internet, propun pe această cale un dialog cu cetăţenii din România – indiferent de orientările lor politice – dialog care să se axeze pe două subiecte de interes naţional major:
1. Probleme politice menite să stingă actuala gâlceavă româno-română;
2. Probleme de ameliorare a suprastructurii noastre, care să ne aducă progrese culturale şi administrative ţării.
Aceste idei elaborate de cei mai felutiţi şi mai profesionişti autori, trebuie direcţioate şi centralizate spre câte un birou de tip GDS (Gruparea pentru Dialog Social), spre Societatea Civilă, spre un Birou central de presă sau spre o editură de carte, dispuse să se angajeze înt-o asemenea acţiune de interes naţional, fie în mod independent, fie în asociere. Acele păreri şi sugestii disparate, sosite din toată ţara şi din întreg spectrul politic şi apolitic, ar reprezenta însăşi chintesenţa gândiri naţionale pure. În felul acesta, poporul nu va mai fi ţinut ostatec de câteva grupuri de comando, din care unele domină Parlamentul, altele canalele de televiziune, altele presa etc. N-avem nimic cu nici uni ca persoane fizice, decât că depăşesc măsura pentru a se valida cu orice preţ, contribuind la transformării ţării într-o cetate asediată, ceea ce este deja prea mult. Odată ce aceste instituţii contralizatoare vor exista, ar trebui să se simtă mai concret eficienţa lor, dar să nu continuăm să batem pasul pe loc lamentându-ne, dar continuâd să na certăm ca la uşa corturul. .
Propunerile sosite ar urma să fie sintetizeze într-un volum intitulat: “Cum gândeşte naţiunea”, la care vor exista zeci şi chiar sute de autori. Din acest tip de carte să se poată trage concluzii, dar nu numai statistice, ci posibilitatea de a scoate din ele esenţa dominantă a problemelor la care se gândeşte intens populaţia. Astfel am putea trage concluzii reale asupra climatului real existent în ţară şi asupra direcţiei spre care se orientează voinţa naţională.
Personal, am început deja lansarea pe Internet a unor subiecte axate pe cele două teme de mai sus. Pentru orientarea cititorilor, titlurile acestor articole lansate pe parola: “http://scrisori-deschise.blogspot.com”, au fost următoarele:
1). Capitala României să fie mutată de urgenţă în Transilvania, acolo unde a fost la originea poporului român;
2). Să înceteze duşmănia româno-română;
3). Exaltaţii şi nebunii circulă în voia lor printre noi;
4). Orice faptă mare ce a fost realizată prin suferinţă… “trebuie pedepsită”.;
5). Românii sub comunism, sub neocomunism şi în timpul campaniei de destituira a lui Băsescu;.
6). Numai prin noi înşine ne putem salva ca popor;
7). Construcţii de case tipic româneşti şi revigorarea satelor;
8). Asociaţiile filantropice să funcţioneze şi în România;
După cum se vede, cele două teme majore propuse sunt mult intricate. Cititorii pe Internet sunt chemaţi să se pronunţe pe această cale, exprimându-şi vederele şi sugestiile pentru ca această acţiune să reprezinte un real şi dinamic dialog social de dimensiuni naţionale. In zadar lucrăm sectar, căci munca noastră nu va avea eficienţă. Ideile deja exprimate prin Internet pe cele două teme majore, să fie (şi ele), cuprinse în rezumat în sinteza finală în vederea elaborării unor volume lansate anual (sau la patru ani). Din sutele de edituri de care dispunem şi care s-au remarcat prin valoarea calitativă a apariţiilpr, poate că se va găsi una de prestigiu care să preia această misiune prin care să se contribuie la scoaterea României din haosul şi vacarmul în care a fost împinsă.
Organizaţiile amintite – sau altele – ar trebui să se implice în această acţiune cu toate capacităţile şi prestigiul de care dispun, dar în care astăzi sunt prea puţin angajate. La reeditarea câte unui volum a unei astfel de cărţi, conţinutul şi calitatea lor se va vedea că va creşte calitativ, etapă de etapă, pe măsura adâncirii ideilor aflate în dialogul social. Chiar dacă unele scrieri ar conţine idei polemice, concluziile rezumate în volumele editete trebuie să aducă soluţii concrete şi aplicabile.
Consider că puţine ţări din lume trăiesc într-un climat politic atât de confuz, de dezordonat şi de dezolant ca cel din zilele noastre din România. Din atâtea mii de cărţi apărute anual pe piaţă, mai mult de jumătate au un conţinut cultural sau educativ necorespunzător (unele sunt chiar nocive), încât apariţia unor cărţi de sinteză, în care să fie redată evoluţia acestor gândiri ale opiniei publice ar echivala, nu numai cu o cronică, dar şi ca un îndreptar sau ca o încercare de a fixa unele puncte cardinale în haosul politicii româneşti. Trebuie să depunem toate eforurile ca să ieşim din această confuzie ideologică care nu ne va aduce decât la retrogradareşi la desconsiderate, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.
In următoarele mele articole pe Internet am mai pregătit pentru încă o etapă, câteva grupaje care au în vedere:
a). Situaţia sanitară din România în trecut şi în present (exppusă prin şapte subtitluri);
b). E ceva putred în România (grupaj cu mai multe subtitluri, aparent disparate).
e) Modul în care se desfăşoară pe alocuri politica ştiiţei în România;
d). În sprijinul problemelor noastre bisericeşti;
e). O istorie recentă a Maramureşului ţinută ascuns de regimul trecut
f). Ion Iliescu văzut sub lupa unuia care i-a urmărit atât activitatea comunistă cât şi pe cea postdecembristă.
Acţiunea propusă trebuie întâi urnită, iar pe parcurs îmbunătţită şi nu respinsă din start, după cum le este obiceiul românilor. Vârsta şi sănătatea nu mă ajută să ţin companie unei asemenea iniţiative, dar sper că se vor găsi purtători de ştafetă care să vadă partea pozitivă a acţiunii şi care să arunce acestei bietei ţări colacul de salvare, căci sunt numeroşi români care posedă în raniţa lor de gândire “bastonul de mareşal”. napoleonpe aceştia s-a bazatşi prin aceştia s-a acoperit de glorie. Noi trebuie să fim revoluţionari, dar să nu sărimm peste eltapele politice mergând cu buldozerul. Pe măsura în care această acţiune va fi cunoscută şi se vor alătura tot mai multe spirite care suferă de pe urma stării deplorabile prin care trece ţara, acţiunea, sperăm că va da roade ca să ne regăsim albia firească de curgere, ca să nu mai băltim ca o viitură peste ogoare, gtădini şi bătături şi să nu ne şubrezim chiar şi casele prin aluiunile care ne intră în ale şi care ne ajung chiar şi dincolo de glezne. Ceea ce se întâmplă astăzi cu noi reprezintă o adevărată năpastă naţională pe care trebuie să o depăşim. .
Bucureşti, 10 octombrie 2007
1. Probleme politice menite să stingă actuala gâlceavă româno-română;
2. Probleme de ameliorare a suprastructurii noastre, care să ne aducă progrese culturale şi administrative ţării.
Aceste idei elaborate de cei mai felutiţi şi mai profesionişti autori, trebuie direcţioate şi centralizate spre câte un birou de tip GDS (Gruparea pentru Dialog Social), spre Societatea Civilă, spre un Birou central de presă sau spre o editură de carte, dispuse să se angajeze înt-o asemenea acţiune de interes naţional, fie în mod independent, fie în asociere. Acele păreri şi sugestii disparate, sosite din toată ţara şi din întreg spectrul politic şi apolitic, ar reprezenta însăşi chintesenţa gândiri naţionale pure. În felul acesta, poporul nu va mai fi ţinut ostatec de câteva grupuri de comando, din care unele domină Parlamentul, altele canalele de televiziune, altele presa etc. N-avem nimic cu nici uni ca persoane fizice, decât că depăşesc măsura pentru a se valida cu orice preţ, contribuind la transformării ţării într-o cetate asediată, ceea ce este deja prea mult. Odată ce aceste instituţii contralizatoare vor exista, ar trebui să se simtă mai concret eficienţa lor, dar să nu continuăm să batem pasul pe loc lamentându-ne, dar continuâd să na certăm ca la uşa corturul. .
Propunerile sosite ar urma să fie sintetizeze într-un volum intitulat: “Cum gândeşte naţiunea”, la care vor exista zeci şi chiar sute de autori. Din acest tip de carte să se poată trage concluzii, dar nu numai statistice, ci posibilitatea de a scoate din ele esenţa dominantă a problemelor la care se gândeşte intens populaţia. Astfel am putea trage concluzii reale asupra climatului real existent în ţară şi asupra direcţiei spre care se orientează voinţa naţională.
Personal, am început deja lansarea pe Internet a unor subiecte axate pe cele două teme de mai sus. Pentru orientarea cititorilor, titlurile acestor articole lansate pe parola: “http://scrisori-deschise.blogspot.com”, au fost următoarele:
1). Capitala României să fie mutată de urgenţă în Transilvania, acolo unde a fost la originea poporului român;
2). Să înceteze duşmănia româno-română;
3). Exaltaţii şi nebunii circulă în voia lor printre noi;
4). Orice faptă mare ce a fost realizată prin suferinţă… “trebuie pedepsită”.;
5). Românii sub comunism, sub neocomunism şi în timpul campaniei de destituira a lui Băsescu;.
6). Numai prin noi înşine ne putem salva ca popor;
7). Construcţii de case tipic româneşti şi revigorarea satelor;
8). Asociaţiile filantropice să funcţioneze şi în România;
După cum se vede, cele două teme majore propuse sunt mult intricate. Cititorii pe Internet sunt chemaţi să se pronunţe pe această cale, exprimându-şi vederele şi sugestiile pentru ca această acţiune să reprezinte un real şi dinamic dialog social de dimensiuni naţionale. In zadar lucrăm sectar, căci munca noastră nu va avea eficienţă. Ideile deja exprimate prin Internet pe cele două teme majore, să fie (şi ele), cuprinse în rezumat în sinteza finală în vederea elaborării unor volume lansate anual (sau la patru ani). Din sutele de edituri de care dispunem şi care s-au remarcat prin valoarea calitativă a apariţiilpr, poate că se va găsi una de prestigiu care să preia această misiune prin care să se contribuie la scoaterea României din haosul şi vacarmul în care a fost împinsă.
Organizaţiile amintite – sau altele – ar trebui să se implice în această acţiune cu toate capacităţile şi prestigiul de care dispun, dar în care astăzi sunt prea puţin angajate. La reeditarea câte unui volum a unei astfel de cărţi, conţinutul şi calitatea lor se va vedea că va creşte calitativ, etapă de etapă, pe măsura adâncirii ideilor aflate în dialogul social. Chiar dacă unele scrieri ar conţine idei polemice, concluziile rezumate în volumele editete trebuie să aducă soluţii concrete şi aplicabile.
Consider că puţine ţări din lume trăiesc într-un climat politic atât de confuz, de dezordonat şi de dezolant ca cel din zilele noastre din România. Din atâtea mii de cărţi apărute anual pe piaţă, mai mult de jumătate au un conţinut cultural sau educativ necorespunzător (unele sunt chiar nocive), încât apariţia unor cărţi de sinteză, în care să fie redată evoluţia acestor gândiri ale opiniei publice ar echivala, nu numai cu o cronică, dar şi ca un îndreptar sau ca o încercare de a fixa unele puncte cardinale în haosul politicii româneşti. Trebuie să depunem toate eforurile ca să ieşim din această confuzie ideologică care nu ne va aduce decât la retrogradareşi la desconsiderate, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.
In următoarele mele articole pe Internet am mai pregătit pentru încă o etapă, câteva grupaje care au în vedere:
a). Situaţia sanitară din România în trecut şi în present (exppusă prin şapte subtitluri);
b). E ceva putred în România (grupaj cu mai multe subtitluri, aparent disparate).
e) Modul în care se desfăşoară pe alocuri politica ştiiţei în România;
d). În sprijinul problemelor noastre bisericeşti;
e). O istorie recentă a Maramureşului ţinută ascuns de regimul trecut
f). Ion Iliescu văzut sub lupa unuia care i-a urmărit atât activitatea comunistă cât şi pe cea postdecembristă.
Acţiunea propusă trebuie întâi urnită, iar pe parcurs îmbunătţită şi nu respinsă din start, după cum le este obiceiul românilor. Vârsta şi sănătatea nu mă ajută să ţin companie unei asemenea iniţiative, dar sper că se vor găsi purtători de ştafetă care să vadă partea pozitivă a acţiunii şi care să arunce acestei bietei ţări colacul de salvare, căci sunt numeroşi români care posedă în raniţa lor de gândire “bastonul de mareşal”. napoleonpe aceştia s-a bazatşi prin aceştia s-a acoperit de glorie. Noi trebuie să fim revoluţionari, dar să nu sărimm peste eltapele politice mergând cu buldozerul. Pe măsura în care această acţiune va fi cunoscută şi se vor alătura tot mai multe spirite care suferă de pe urma stării deplorabile prin care trece ţara, acţiunea, sperăm că va da roade ca să ne regăsim albia firească de curgere, ca să nu mai băltim ca o viitură peste ogoare, gtădini şi bătături şi să nu ne şubrezim chiar şi casele prin aluiunile care ne intră în ale şi care ne ajung chiar şi dincolo de glezne. Ceea ce se întâmplă astăzi cu noi reprezintă o adevărată năpastă naţională pe care trebuie să o depăşim. .
Bucureşti, 10 octombrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu